Când să mergi la un terapeut de cuplu?

Orice cuplu poate trece printr-o perioadă de criză. De cele mai multe ori se întâmplă fără ca vreuna dintre părți să-și dorească și fără ca vreunul dintre parteneri să știe cum să o evite. În aceste cazuri, nu te grăbi și iei decizii impulsive, ci analizează ce se întâmplă. Poate că este timpul să ceri ajutorul unui profesionist obiectiv care să-ți dea cheile pentru a readuce relația pe drumul cel bun.

 

Este indicat să mergeți la un terapeut de cuplu atunci când există disconfort sau nemulțumire față de relație și ambele persoane vor să rezolve problema. În general, terapia de cuplu ar trebui utilizată atunci când există:

• Probleme de comunicare;
• Gelozie sau neîncredere;
• Probleme de conviețuire;
• Dependență emoțională;
• Dificultate în găsirea sau menținerea unui partener;
• Infidelitate;
• Frica de compromis;
• Despărțire, separare sau divorț;

Deși obiectivul principal al terapiei de cuplu este acela de a salva relația și de a o face satisfăcătoare pentru ambii membri, acest proces este benefic și pentru persoanele care au decis deja să se despartă, dar doresc să o facă în cel mai bun mod posibil, fără a dăuna partenerului.

 

Ce este terapia de cuplu?

Terapia de cuplu are ca scop rezolvarea conflictelor, depășirea crizelor, rezolvarea problemelor de comunicare între ambele părți și consolidarea aspectelor pozitive ale relației. Totuși, pentru a ajunge în acest punct, este necesar să dezvăluim originea conflictelor și să descoperim dinamica care stă la baza lor, împiedicând cuplul să ajungă la un echilibru satisfăcător.

 

Pentru a descoperi problema de bază, terapeutul de cuplu va trebui să se aprofundeze în istoria cuplului, cum s-au cunoscut, unde au fost în viața lor și la ce au renunțat pentru a fi împreună. De obicei sunt analizate și experiențele familiale ale ambelor persoane, în special tipul de relație pe care au avut-o părinții lor, deoarece adesea tiparele perturbatoare provin din casele lor de origine și sunt comportamente pe care fiecare le repetă fără să fie conștient de acest lucru.

 

Odată identificată problema, de obicei este necesar să se lucreze la comunicare, sporind abilități precum ascultarea activă, empatia și exprimarea asertivă a emoțiilor. În acest fel, oamenii trec de la „modul monolog” la „modul dialog”. Scopul final este ca ambii să învețe să-și exprime sentimentele, ideile și nevoile fără a-l răni pe celălalt, respectând în același timp individualitatea.

 

Cu toate acestea, terapia de cuplu se concentrează și pe creșterea responsabilității, făcându-i pe ambii să accepte că problema este o problemă bidirecțională și că este necesar să lucrăm împreună pentru a o depăși. În același timp, terapeutul de cuplu lucrează astfel încât să nu se stabilească o dependență emoțională și să se dezvolte bazele pentru ca amândoi să poată fi din nou entuziasmați de relație, reactivând micile detalii și atenția către celălalt.

 

Este important de clarificat faptul că terapia de cuplu nu se concentrează doar pe vorbire, în multe dintre sesiuni sunt puse în practică diferite tehnici psihologice, precum modeling sau psihodramă, pentru a-i determina pe oameni să-și însuşească modalităţi mai asertive şi empatice de relaţionare. În plus, este obișnuit ca terapeutul de cuplu să ghideze o serie de sarcini pe care cuplul trebuie să le îndeplinească acasă, de obicei cu scopul de a redescoperi pasiunea, de a stimula încrederea și/sau de a favoriza apropierea emoțională.

 

Atunci când este necesar, se lucrează individual și anumite aspecte personale ale fiecărui membru al cuplului care pot interfera cu buna funcționare a acestuia.

 

De ce este atât de importantă figura psihologului/psihoterapeutului?

Când un cuplu nu reușește să-și rezolve problemele, ci în schimb devin din ce în ce mai profunde, înseamnă că au căzut într-un ciclu autodistructiv. Lucrul obișnuit este că, atunci când încearcă să rezolve conflictul, ajung să pună în practică anumite comportamente și atitudini care stârnesc răspunsuri negative în celălalt, astfel încât ambii ajung să adopte o atitudine defensivă și dialogul constructiv devine o misiune imposibilă.

 

În acest moment este foarte ușor să cazi în descalificare și agresivitate, generând astfel un mediu marcat de resentimente și dezamăgire în care răspunsurile negative se succed. Mai devreme sau mai târziu, indiferența își face apariția, astfel că manifestările de afecțiune sunt din ce în ce mai restrânse, cuplul petrece mai puțin timp și, ca urmare, nemulțumirea crește.

Conștientizarea existenței acestui cerc vicios și a comportamentelor care stau la baza lui nu este întotdeauna ușoară, mai ales că ambii sunt adesea foarte implicați emoțional sau pentru că nici măcar nu sunt conștienți că aceste comportamente pot fi cauza problemei.

 

În mod evident, întreruperea ciclului negativității este și mai complicată, deoarece implică faptul că ambii membri ai cuplului trebuie să lase în urmă obiceiuri pe care le-au târât de-a lungul anilor și, în schimb, trebuie să dezvolte modalități mai adecvate de relaționare.

 

Din acest motiv, uneori este necesar să apelați la un psiholog/psihoterapeut de cuplu, care se va ocupa de deschiderea canalelor de comunicare care au fost închise și de propunerea diferitelor modalități de relaționare. Psihologul/psihoterapeutul de cuplu va indica ambilor membri ai cuplului toate acele comportamente, atitudini, asteptari si convingeri negative sau distorsionate care intensifică problema sau sunt o barieră în rezolvarea acesteia.

 

Cu toate acestea, terapeutul nu are doar misiunea de a analiza situația dintr-o perspectivă mai obiectivă, ci are și cunoștințele și instrumentele necesare pentru a ghida cuplul către modele de comportament mai pozitive și satisfăcătoare pentru ambii.